Istoricul covoarelor moldovenești

Aceste ”pierle prețioase” au istoria lor:

Din moși – strămoși îndeletnicirea principală a corjeuțencelor a fost țesutul covoarelor. Zile și nopți în șir lucrau gospodinele lâna. Vara spălau lâna, apoi o rupeau bucăți mici, pe urmă plecau la ”scărmănătoare” și o scărmănau, făcând caiere. Aducând caierele acasă femeile porneau șezătorile la care torceau lâna. Cu mult drag rășchirau ghemele și făceau sculuri. Acele sculuri le duceau la ”bongiu” pentru a le da culoarea dorită. Aduceau acele sculuri acasa cu mare dragoste le spălau, le uscau, apoi le depănau. Își dădeau rând corjeuțencele la urzitoarea din sat, pentru a urzi covoarele dorite.

Ce forfotă era în casă când gospodarii așezau stativile pentru țesut. Gospodinele treceau firele urzite prin ițe și spată, apoi terminând această procedură începeau a înșira cu mult drag printre firele urzite firele lânii vopsite, creând diferite peisaje și flori. Astfel, după 2-3 săptămâni scoteau pe funie afară frumusețea de covor la care râvnise gospodina satului.

Corjeuțencele au fost mari meșterițe în arta țesutului. Printre ele se numără și bunica mea Anastasia Lavric care a creat zestre pentru cele 3 fiice ale ei (ungherare, războaie, naționale, păritare, lăicere, țoluri). Nu pot să nu o menționez și pe bunica Zamfira Iacuboi care ne-a țesut pentru nepoate și pentru nepoți covoare.

Arta țesutului am moștenit-o și de la mama mea Iacuboi Nina, care a țesut o frumusețe de ”război” care stă la loc de cinste în casa mare la mine acasă. Am moștenit și eu de la mama această îndeletnicire și în vacanța de vară, în anul 1995 am creat împreună cu ea minutatele covoare: ”Poama”, ”Căpșuna”, ”Fluturașii”, ”Steluțele”. Numele meșterițelor din sat este enorm de mare pot să menționez numele Vera Bajura, Nina Iașanu fostă profesoară în Liceul Corjeuți, Patrașca Maria, Marchitan Alexandra, Hilotii Ana, Bordeian Ilinca, Ursu Anastasia,Iacuboi Cristina, Stînca Silvia, Gladun Anastasia, Olmad Viorica, Meaun Lilea. Aceste minunate covoare sunt păstrate cu sfințenie de la străbunici, bunici și mame. Și sper că faima lor va fi transmisă generațiilor viitoare.

Text de doamna Natalia Stînca, conducător artistic Casa de Cultură Corjeuți.